“Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii.
Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze.
Pentru alţii sunt numai nişte luminiţe.
Savanţii văd în ele nenumărate probleme.
Insă toate stelele acestea nu au grai.
Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul…
Noaptea, cînd te vei uita la cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre stele si fiindcă voi râde, va fi pentru tine ca şi cum toate stelele ar râde. Tu singur vei vedea stele care ştiu să râdă!
Si după ce va trece durerea (întotdeauna durerea trece) vei fi fericit că m-ai cunoscut. Tu vei fi mereu prietenul meu. Iţi va fi dor să râdem împreuna. Si, cîteodată vei deschide fereastra aşa, de drag… Iar prietenii tăi se vor mira să te vadă râzând
când priveşti cerul. Atunci le vei spune: Da, stelele întotdeauna mă fac să râd!
Si ei te vor crede nebun. Va însemna că am facut o glumă grozavă…
Va fi ca şi cum ţi-as fi dăruit în loc de stele o mulţime de clopoţei care ştiu să râdă…”
Leave a Reply